Interviu : Laura Știrbu – Autor Vicontele Verenței Pierdute

Am avut recent plăcerea de a sta mai mult de vorbă cu Laura Știrbu, autoarea seriei Vicontele Verenței Pierdute (VVP), care are în momentul de față două carți publicate, a treia fiind deja în curs de apariție. Am întâlnit-o la târgul de carte Bookfest București și am recunoscut-o după rochia medievală și dragonul adorabil ce il purta pe umăr. Îți aduce parcă aminte de Daenerys Targaryen, doar că fără momentul dramatic din ultimul sezon de Game of Thrones. Ea a fost incredibil de drăguță să ne acorde un interviu și să ne spună mai multe despre ea și seria pe care o scrie.

Laura Știrbu și dragonul ei roșu – autoarea seriei Vicontele Verenței Pierdute

Kitteh : Bună, Laura! Merci că ai fost de acord să ne oferi acest interviu. Ca să începem frumos, pentru cei care nu știu, cine este Laura Știrbu?

Laura:Laura: Buna și mulțumesc de invitație! Foarte mulți nu știu că eu sunt de profesie medic și că pasiunea mea pentru scris a început din copilărie. Din cauza că este foarte greu în România să câștigi bani din scris, am ales să urmez o carieră mai serioasă, ca să pot susține visul meu pe viitor. Asta este povestea mea, o poveste puțin mai dramatică, din perspectiva artistului care a vrut sa facă ceva, dar a fost nevoit să amâne visul său. Planul a funcționat și, după ani, am revenit în forță și pot spune că am reușit să îmi duc mai departe visul.

Kitteh: Este totuși o perioadă de timp în care nu ai reușit să faci pe cât ți-ai fi dorit pentru tine. Ai avut vreodată momente când te-ai gândit să renunți la visul tău? Sau ai considerat că e inutil ceea ce faci?

Laura: Nu. Eu găsesc mereu satisfacție în ceea ce fac sau mă îndrept în principal către lucruri ce îmi oferă satisfacție. De exemplu, ca medic, îmi este foarte greu atunci când sunt în gardă, dar faptul că ajut femeile îmi oferă multă satisfacție. Legat de scris, sunt sigură că proiectele pe care sunt focusată în momentul de față au ceva special, ceva ce o să intereseze și să bucure oamenii. Exact asta vreau să aduc ca scriitor, de fapt cred că asta e ceea ce fiecare artist vrea să aducă: bucurie în lumea fanilor, indiferent de tipul de artă pe care îl produce. Când vine vorba de proiectele mele, mă concentrez pe tot ceea ce poate aduce un bonus în viața oamenilor. Oferindu-le povești, îi pot ajuta să exploreze altă lume, pentru că asta caută cititorii. Eu vreau să creez astfel de experiențe pentru ei și sunt fericită că am reușit prin proiectul VVP.

Kitteh: Să fii medic nu este un lucru ușor și totuși tu reușești să le faci pe amândouă. Cum te împarți între job și pasiunea ta?

Laura: Este într-adevăr foarte greu. Pentru mulți ani în timpul facultății nu am scris, pentru că eram focusată pe medicină. În capul meu era numai faptul că vreau să termin facultatea. Acum în schimb, încerc într-adevăr să le balansez. Când sunt la serviciu, sunt cu capul acolo, după aceea încerc să mă deconectez și să intru în cealaltă lume a mea. Pe de altă parte, eu mai am și un blog de medicină pentru că vreau să ajut cât mai multe femei, fiind în sfera de obstetrică și ginecologie. Fac ce îmi place mie, fac ce mă pasionează, iar legat de scris, în special dacă am o zi liberă, încerc să o fructific și stau de dimineața până seara la calculator și scriu cât pot de mult. Așa reușești să scrii destul de mult. Ideea e doar să îți propui asta, căci de reușit, poți reuși orice îți dorești. Ai într-adevăr puțin timp liber ca adult, dar contează și cum folosești acel timp liber. Deocamdată pot spune că sunt mulțumită de cum lucrez.

Imagine de Marusia Dogaru

Kitteh :Revenind acum la seria de cărți Vicontele Verenței Pierdute, ce le poți spune celor care nu știu despre ce e vorba? Eu una sunt deja la a doua carte a seriei și nu am putut deloc să o las din mână pe prima.

Laura: Pentru început aș dori să captez atenția fanilor Harry Potter sau a seriilor de acest tip, pentru că seria VVP este o serie fantasy epică ce se ridică la nivelul autorilor străini. Cititorii mi-au spus că ar fi mai bună decât Harry Potter, dar eu nu pot să spun chestia asta pentru că sunt povești diferite, iar ca fan Harry Potter, nu le pot compara, fiecare având altă poveste. Totuși, atmosfera este destul de asemănătoare, în sensul că se bazează pe dezvoltarea tinerilor și pe prieteniile dintre aceștia. Misterul este un element ce se va regăsi din plin, la fel ca și lupta pentru putere – aviz fanilor Game of Thrones. În VVP este vorba despre niște elevi din Valahia Unită, ce merg la o școală militară, iar acolo, pe lângă faptul că zboară pe dragoni și fac alchimie, trebuie să afle și misterul învăluit în jurul morții familiilor lor de pe timpul revoluției. Copiii cresc, vor să afle adevărul, pentru că ceea ce s-a întâmplat nu a fost voia poporului (mic spoiler!) și să se răzbune. Cumva acea revoluție este un motiv ce aminteste de revoluția pe care am avut-o și noi în 1989.

Kitteh :Mi s-a părut foarte interesant că ai ales să abordezi ca inspirație istoria țării noastre și ai folosit elemente specifice pe care poate doar românii le vor înțelege, precum anumite arhaisme sau nume cu o anumita semnificație. Ce te-a determinat să alegi această direcție?

Laura: Tocmai asta a fost motivația mea să încep să scriu. Mi-am dorit un Harry Potter românesc, pentru că atunci când eram mică eu așteptam cu nerăbdare să iasă cărțile, sufeream pentru că aveam de stat un an de așteptare – cum am suferit toți cu fenomenul GOT. Îmi oferea un sentiment extraordinar, mai ales că eram elevă la vremea aia și empatizam foarte mult cu trăirile pe care le avea Harry. Exact asta am încercat să reproduc și eu, iar cititorii au observat acest lucru și de aceea apreciază cărțile apărute din seria VVP. Îmi spun că s-au regăsit ca elevi, și asta nu doar cei tineri, ci și cei de 40 -50 de ani. Toți s-au aflat din nou puși în postura de elevi români, au simțit alura de basm de-a lungul cărții, s-au văzut din nou pe prispa bunicii, și-au reamintit mirosul de cozonaci de casă și așa mai departe. Cum ai spus și tu, sunt părți în care numai românii se vor putea identifica, tocmai de aceea cred că publicul român o să guste altfel seria, față de publicul străin.

Cele două cărți apărute din seria VVP – imaginea e creatie proprie a la Kitteh

Kitteh: Pe lângă J.K. Rowling, ce alți scriitori te-au mai impresionat?

Laura: G.R.R. Martin, bineînțeles. Asociez GOT și HP cu ceea ce scriu, tocmai pentru ca oamenii să își facă o idee mai apropiată despe ce e vorba în VVP, pentru că sunt 2 serii extrem de cunoscute. Am mai descoperit-o recent și pe Sarah J. Maas, pentru că scrie un fantasy la fel ca mine, un fantasy epic. Ea are ca protagonistă o tânără/ o adolescentă de 18 ani, diferită față de celelalte protagoniste. Mai exact, nu este o fată care are nevoie de ajutor, ea se aruncă în luptă și reușește pe propriile sale puteri să izbăvească. Asta încerc și eu prin seria mea, să aduc în față personaje feminine puternice și să transmit mesajul că ”tu reușești în viața numai prin propriile tale puteri”. Să nu crezi că cineva va fi acolo să te ajute foarte mult pe drum, pentru că se întâmplă foarte rar. Sunt oameni dispuși să renunțe rapid pentru că X, Y, nu îi susțin sau nu îi ajută, dar în același timp sunt oameni care izbăvesc după ani de zile de muncă, care reușesc pe propriile lor puteri să își îndeplinească visul. Poate că nu va fi la un nivel extraordinar de mare, dar este posibil să fie realizat.

Acum că am vorbit de acești scriitori străini, aduc în discuție și câțiva scriitori români care m-au influențat. Avem câțiva scriitori contemporani care reușesc cumva să portretizeze lumea românească actuală, dar nu ei au contribuit la creerea lumii VVP  (prin asta mă refer la o lume extraordinară unde pot să mă identific până la un punct, de unde ulterior imaginația începe să zburde liber, exact ca în HP). Nu știu câți au citit Ion Creangă sau Mihai Eminescu, de plăcere, nu ”băgată pe gât” de către școală, pentru că ei păstrează încă sentimentul acela vechi, un sentiment al românului autentic, al românului țăran în ceea ce înseamnă cu adevărat acest termen, sentiment pe care încerc și eu să îl portretizez. La începutul cărții se va observa acest lucru, pentru ca Iustinian își începe acțiunea pornind din satul lui având statutul de țăran. Ulterior va evolua, va ajunge cineva, dar o să păstreze această inocență și simplitate pe care a dobândit-o atunci. Asta trebuie să ținem minte toți românii, să ne amintim de unde am plecat și cred că acest lucru ne separă de alte popoare, această simplitate a țăranului român, cel al lui Ilie Moromete, nu cel întâlnit în ziua de azi. (Râde)

Kitteh: Ești una dintre puținii autori pe care i-am văzut să se costumeze și apreciez asta foarte mult. Cum ți-a venit ideea?

Laura: Am observat că sunt foarte mulți autori de fantasy care nu se costumează. Cum poți să îți definești mai bine stilul dacă nu printr-un mod în care să introduci cititorii în lumea ta? Ca scriitor fantasy, înseamnă că mănânci fantasy, că respiri fantasy, la fel cum o fac și fanii tăi. Dacă ei or să se costumeze, de ce nu ai face-o și tu? Nu zic că toți ar trebui să facă acest lucru, dar eu fac cosplay pentru că în primul rând sunt fan fantasy, în al doilea rând scriu fantasy și știu cât de minunat este să fii măcar pentru câteva ore rupt de realitate și să fii altcineva. Tocmai de aceea, când mă costumez, mă simt foarte bine, mă simt cu adevărat în postura de autor fantasy, de fan fantasy și cred că cititorii văd altfel seria când observă că și autorul este la fel de pasionat de munca sa cum sunt și ei. Mulți fani mi-au adus tot felul de cadouri cu dragoni și m-am bucurat să îi văd cum au reușit să intre în lumea asta și și-au permis să fie copii. Așa că eu, ca autor, de ce să nu fac acest lucru?

Chiar mi-aș dori să îl vad pe G.R.R. Martin îmbrăcat într-o armură, pentru că sunt sigură că ar aduce un plus la farmecul lumii pe care a creat-o.

Kitteh si prima carte a seriei. Foarte aproape de finalul ei.

Kitteh: În afară de fantasy și de scris, ce alte pasiuni mai ai?

Laura: Îmi place să dansez, bineînțeles când nu se uită nimeni, îmi place să ascult muzică de toate felurile, în special cea comercială – dacă sună bine și are ritm bun sunt prima la dans pe chestia aia, pentru că e ca un reflex. Pisicile mai reprezintă încă o pasiune pe care o am. Nu pot fără pisici, deja plâng după ele și au trecut doar două zile. Îmi mai place să desenez, chiar dacă nu sunt o expertă. Îmi place foarte mult să alerg, dar sunt leneșă când vine vorba de alte sporturi.

Pe lângă asta, îmi mai place să fac prezentări. Mi-aș dori să devin profesoară, mereu mi-a plăcut să fiu alături de tineri. Încă de mică mi-am dorit acest lucru, de asta am și ales să mă ocup acum de un curs de scriere creativă. Chiar și în cărțile mele se poate regăsi această pasiune, căci veți întâlni tot felul de momente de unde reiese o lecție, cumva pot spune că prin personajele mele încerc să transmit o oarecare înțelepciune pe care îmi doresc să o împărtășesc. În general, oamenii care citesc vor să și învețe un lucru, nu numai să aibă o experiență literară. Eu una sper să puteți învăța cât mai multe din VVP.

Poza de la Bookfest cu cartile si dragonul care le protejeaza. Multumim @The SQBE pentru poza.

Kitteh: Orice proiect aduce după sine și o serie de greutăți pe care le ai de învins. De ce fel de greutăți te-ai lovit tu când vine vorba de această serie?

Laura: Sunt mai multe tipuri de greutăți pe care le poți întâmpina. Sunt o dată greutățile de scriitor, când ai momente de blocaj, și fie nu mai ai imaginație sau chef. Cu chestia asta se confruntă toată lumea și este într-adevăr frustrant. Dacă nu ai un deadline și ai răbdare, în cele din urmă o să vină ideea aia care să te scoată din impas și de obicei este extraordinară. Ideile bune vin pur și simplu de la sine.

O a doua greutate a fost faptul că eu sunt foarte autocritică și îmi impun niște cerințe extraordinare, îmi doresc ca lucrarea să fie cât mai perfectă. Tocmai din acest motiv, după ce m-am reapucat de scris, mi-am dorit să scriu și bine, așa că am apelat la britanici, care au o cultură extraordinară a scrisului, la ei fiind deja o industrie când vine vorba de scris – acolo nu o faci doar din pasiune, o faci ca să fie făcută bine, conform standardelor. Am fost la seminarii cu scriitori extraordinari, ce reușesc în timp scurt să dea într-adevăr cărți faine, care te prind și când ajungi la final te și surprind, făcându-te să te întrebi cum au reușit să realizeze acel lucru. Ei… au învățat. E vorba de talent, da, dar e vorba și de cum ajung să își planifice și să își dozeze talentul. Din acest motiv mi-am luat câțiva ani în care să învăț să fac chestia asta și momentan pot spune că sunt mulțumită de ce a ieșit. Veți vedea că abordarea s-a schimbat, oricum, în timp, și că volumele urmatoare vor fi diferite de primele.

O aO a treia greutate ar fi cea cu găsitul unei edituri, pentru că este într-adevăr dificil aici. Trebuie să aplici la mai multe edituri, să vezi dacă primești răspuns. Foarte mulți nici măcar nu se vor obosi să îți spună ”Nu”. Să nu uităm că mai ales în România apare și problema numelor, căci fără un nume mare nici editurile mari nu or să te publice, chiar daca tu poate ai o carte foarte bună. În Marea Britanie mai sunt miracole cu debutanți, care au venit din nimic și i-a descoperit cineva la o editură mare. În România nu există așa ceva, aici e vorba doar de nume și de bani, dacă nu ai chestiile astea două nu prea poți să faci mai nimic. Numai tu pe puterile tale, încetul cu încetul, poți să crești. Asta ar fi ce vreau și eu să le transmit nu doar fanilor români ci tuturor tinerilor care sunt pe lumea asta și se luptă cu sistemul sau cu părinții care le impun anumite lucruri.

Dacă reușești totuși să găsești o editură, mai apar și problemele de marketing, să vezi cum te vinzi și cui te vinzi. La mine a fost surprinzător că nu mă așteptam să vând la copii, căci am pornit de la ideea ca este o serie destul de complicată care ar fi dificilă pentru ei să o înțeleagă. Văd totuși, cu bucurie, cum copilașii o citesc și le place. Chiar dacă nu reușesc deocamdată să înțeleagă foarte multe detalii cum înțeleg adulții, sunt sigură că atunci când or să mai crească și vor reciti seria, fie pentru ei sau pentru copiii lor, or să realizeze mai multe lucruri.

Greutățile sunt o parte normală a vieții, însă tu trebuie să reziști și să continui și să lupți mereu ca să faci rost de ceea ce vrei. Greutăți pot să apară și dacă încerci să agăți o fată (sau băiat), pot apărea oriunde, ideea ține de atitudinea pe care o ai asupra unei situații. Dacă spui din prima ”Nu”, atunci șansele tale sunt zero. Dacă totuși alegi să faci ceva, automat șansele tale cresc.

Kitteh: Mulțumesc mult pentru interviu. Ai și un mesaj de încheiere pentru cititorii blogului?

Laura: Să nu renunțați la visul vostru, indiferent cum este el. Chiar dacă nu sunteți susținuti de părinți sau de oamenii din jur, sunt persoane în lumea asta, care îți împărtășesc visul. Suntem într-o eră în care avem internet, avem facebook, avem o groază de platforme de socializare, la fel ca tine Kitteh, cum te-ai asociat în The SQBe cu oamenii care sunt pasionati de ceea înseamnă geeky stuff, jocuri, lectura și așa mai departe –  sunteți voi cei care vă susțineti unul pe celălalt. Nu trebuie să vă susțină părinții, tocmai că, de multe ori, ei poate au impresia că pasiunea voastră este fără sens. Mereu va exista măcar o persoană care o să te înțeleagă și o să te ajute să continui cu visul tău, cu ideea ta, indiferent ce proporții ai. Chit că vrei o Dacie sau un Mercedes, daca muncești și lupți pentru asta, o să îl ai. Dacă nu muncești, evident că nu vei avea ce îți dorești.

Dacă vă place de Laura, o puteți găsi pe Instagram (Click aici), iar dacă doriți să achiziționați cărțile puteți încerca următoarele link-uri:

Site-ul VVP / Site-ul Editurii Quantum / Elefant.Ro / Direct pe google si vedeti ce gasiti.

Curând voi face și o recenzie în care să îmi spun opinia despre cele două carți : Lumina din Trodheim și Copiii din Ceață.

Vă doresc o zi cât mai bună și spor la citit!

One thought on “Interviu : Laura Știrbu – Autor Vicontele Verenței Pierdute

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s