Pierdut in mulțime

Dragii mei cititori,

Am decis să vă scriu astăzi despre cum din ce în ce mai des încep să văd oameni în jurul meu care ajung să renunțe la personalitate, la pasiunile și individualitatea lor, uneori chiar la inteligența lor pentru a fi acceptați de cei din jur.

O să încep cu o mică descriere despre mine. Sunt o persoană destul de singuratică de obicei, mai ales la facultate și nu pentru ca nu mi-ar face plăcere să stau cu oamenii, ci că de multe ori ajung să nu prea am subiecte de conversație cu mulți dintre ei. În momentele în care apar timpi morți – când este o pauză, de multe ori ajung să petrec timpul singură sau alături de alți colegi cu care mai vorbesc una-alta. Mi s-a atras atenția de mai multe ori că nu petrec suficient de mult timp cu grupa mea, ceea ce este adevărat, dar exista un motiv în spatele fiecărui lucru, doar că mulți nici nu s-au chinuit să îl afle.

Să nu credeți acum că am vreo problemă cu oamenii sau ceva, absolut deloc, dar în momentele în care am stat alături de ei, nu am simțit o conexiune sau că am avea multe subiecte de discutat, motiv pentru care am ales să îmi petrec timpul făcând alte lucruri decât a sta undeva unde mă simt inconfortabil.

Mi s-a adus ca argument faptul ca ”trăiesc într-o societate și că e important să mă integrez”. Sunt perfect de acord, dar asta nu înseamnă că sunt obligată să fac niște compromisuri care nu îmi aduc nici un beneficiu.

Spre exemplu, am fost intrebată de ce nu mă așez la cursuri lângă colegii mei. Simplu – din motive personale mă simt mai confortabil să stau cât mai aproape de ușă și de preferat puțin mai în spate, căci având un nivel al atenției ușor redus, prefer să nu încep să arăt în fața profesorului că eu îmi pierd răbdarea.

Colegii mei stau de obicei destul de departe de ușă, iar dacă întârzii este destul de greu să ajung la ei, iar pe langă asta mai stau și în față, lucruri care deja mă fac din start să mă simt inconfortabil.

Mi s-a adus ca argument că „ce contează, că oricum nu vorbim la curs?”. Păi cam contează, pentru că dacă eu fac un compromis, mă aștept să primesc într-un fel și ceva înapoi, dar diferența este că eu renunț la 3 lucruri care mă fac să mă simt confortabil și singurul câștig ar fi o falsă integrare socială. Zic falsă, pentru că știu că nu prea avem subiecte în comun și că pe ei nu îi interesează lucrurile care îmi plac mie, lucru care e normal, căci nu tuturor ne plac anumite subiecte sau le abordăm. După ce se încheie cursul, tot nu o să ne vezi ieșind împreună la cafea.

Acesta este un lucru pe care nu mulți îl pot înțelege – faptul că stau pe lângă niște persoane, nu mă face să fiu mai integrată în grup, ci mai degrabă mă face să mă simt incredibil de „în plus”.

Mi s-a mai spus că „în viață există situații care nu îți convin, peste care trebuie să treci cu bun simț și să lași și de la tine”.

Sunt de acord, dar e important să îți alegi bătăliile și să vezi cât de des ești dispus să faci compromisuri. Prefer să merg să port discuții care îmi fac plăcere sau prefer să stau acolo încercând să mă bag cumva în seamă doar pentru a fi „parte din grup”?

Mi s-a mai atras atenția că nu fac suficiente eforturi. Asta a fost cea mai comică chestie pe care am auzit-o. De obicei oamenii spun lucrul acesta abia când începi să iei inițiativă și să renunți la a încerca să faci ceva. Abia în momentul în care renunți la a face eforturi, oamenii observă o schimbare și te acuză tocmai de faptul că nu mai faci lucrul pe care obișnuiai să îl faci.

Nu mă înțelegeți greșit, îi respect pe colegii mei și când sunt drăguță cu ei, o fac cât de natural se poate. Nu e nevoie de compromisuri pentru a fi drăguță și nu e nevoie să dau de la mine, pentru că o fac de drag, dar e important să se înțeleagă că uneori pur și simplu oamenii nu au lucruri în comun. Faptul că suntem colegi nu ne face prieteni și nu că nu aș vrea chestia asta, ci pur și simplu, am simțit că atunci când am încercat să mă apropii nu am primit nici un răspuns. În cele din urmă, am renunțat să mai încerc.

Sunt dispusă să fac compromisuri în anumite situații, dar pentru a face acele compromisuri, este necesar să primesc și un oarecare nivel de feedback și de respect. Totuși, în momentul în care simt și observ că oamenii nu prezintă un interes față de mine, consider că momentul de compromis este unul trecut.

Vă spun sincer, mie nu îmi place să renunț la ceea ce sunt eu doar de dragul de a fi parte dintr-un grup. Sunt un om care are pasiuni, sunt un om căruia îi place să facă treabă, deschis și nu ezit niciodată să o arăt, dar în momentul în care în fața ta ușa e închisă după ce tu ai sunat la sonerie, fără ca cineva să te invite înăuntru, eu constat că nu este nimeni acasă și mă duc să îmi văd de treaba mea. Degeaba mi se face apoi observație că nu am încercat să apăs clanța și să intru. Cum iubire cu forța nu se face, la fel nici prietenie sau conexiune.

Mai am prieteni care au ales cealaltă cale. Au ales să nu își spună părerile și pur și simplu să accepte anumite situații doar pentru a se integra. Eu sunt o persoană care nu ezită să spună ce crede, care își dă seama când oamenii sunt sinceri și când poartă o mască. Una din lucrurile care mă deranjează la oameni este când de dragul acceptării ajung să nu mai fie sinceri cu ei înșiși. Care se mint că se simt bine într-o situație, care se mint că poate la un moment dat treaba se schimbă, dar ușor-ușor, singura chestie care se schimbă or să fie ei, de dragul celorlalți.

Schimbarea nu este un lucru rău, dar în momentul în care simți că nu te ajută cu nimic, cred că a face compromisuri sau a încerca să te adaptezi la un context nu are relevanță.

Iubesc oamenii și îmi place compania lor, dar mă iubesc și pe mine suficient de mult cât să nu stau pe lângă persoane care nu simt că mă inspiră, de la care nu aflu lucruri noi sau cu care nu simt că am o conexiune. Am învățat acest lucru, abia după o perioadă în care mă forțam cumva să stau alături de persoanele cu care nu mă simțeam bine și ajungeam să mă manifest cu o oarecare aroganță sau agresivitate care nu ma făcea nici pe mine să mă simt bine, dar nici pe ceilalți. Astfel că, de dragul meu, dar și din respect pentru ceilalți am decis să iau problema în față și să găsesc o rezolvare. Să fiu sinceră cu mine și să îmi spun că nu îmi place să fac compromisuri din care nu obțin nimic și că acest lucru aduce frustrare.

Am învățat, prin greșeli, că frustrarea manifestată asupra altora nu este bună pentru nimeni și este important să realizezi unde este problema și să o rezolvi, dar tot pe a fi sincer cu tine se bazează. Dacă nu o rezolvi tu, sunt șanse mari ca la un moment dat să te manifești într-un anumit mod care va elibera într-un fel sau altul, tot ce a fost acumulat.

Vă recomand să încercați să fiți sinceri cu voi și să hotărâți dacă merită să mai rămâneți într-o anumită zonă sau nu și mai mult, dacă merită să faceți anumite compromisuri sau nu.

Ideea este că orice decizie ați lua, este important să nu deveniți agresivi cu cei din jur. este normal să fim diferiți și e important să acceptăm acest lucru și să ne oferim unii altora măcar minimul respect pentru că cum mi s-a zis și mie mai sus – trăim într-o societate și e important să încercăm măcar să ne respectăm unii pe alții.

Nimeni nu se naște învățat și cu toții greșim atunci când nu știm, dar e important să învățăm din greșeli și să devenim noi mai buni ca persoane. Să nu vă simțiti prost dacă ceea ce vă propuneți nu iese din prima, perseverența este cea mai importantă. Aveți încredere în voi!

Ca o concluzie la toată discuția, o să vă ofer ca recomandare două întrebari pe care să vi le adresați vouă – Cum mă face această situație să mă simt? și Merită sau nu să continui pe această cale?

Sper că v-a inspirat cumva acest articol. Aștept comentariile voastre și dacă v-a plăcut puteți oricând să dați un like sau un share.

Cu drag,


CREDIT: Getty Images

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s