Interviu : Elena Matei – SSIG

Societatea secretă a iubitorilor de gamerițe (SSIG) este o comunitate de gameri și pentru gameri (și gamerițe!) înființată de Alex Matei pe data de 9 martie 2013. Totul a început de la o pasiune extraordinară, pentru gaming și pentru oameni, ce a dus în momentul prezent la un grup de persoane care se joacă împreună, socializează și de câteva ori pe an se adună la ”Meet-uri” pentru a se întâlni și a consolida în viața reală, ceea ce deja s-a format în mediul online.

Alex Matei – Magnumutz

Din nefericire, Alex a decedat în urma incendiului din Colectiv, dar în ciuda acestui tragic eveniment, SSIG a găsit forța să meargă mai departe, cu ajutorul doamnei Matei și a membrilor din grup. Doamna Matei a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări despre ce înseamnă SSIG și importanța pe care o are o astfel de comunitate.

Elena Matei

Kitteh: Bună ziua și mulțumesc că ați acceptat să participați la acest interviu. Spuneți-mi, cum a început toată această poveste cu SSIG?

Elena Matei: SSIG a fost unul din visele băiatului meu, care își dorea foarte mult să adune fetele și băieții gameri în același cerc și să îi facă să comunice natural, live, între ei. El a ajuns la concluzia că într-adevăr, statul în spatele calculatorului te poate desocializa la un moment dat și că foarte mulți tineri de vârsta lui au ajuns să piardă contactul cu realitatea. Nu mai aveau un mediu social normal, ci doar prietenii din mediul virtual. Astfel că el a vrut să facă un grup, mai select, pentru a oferi tinerilor posibilitatea de a se întîlni între ei să se cunoască, să socializeze, să se joace împreună, poate cine știe, chiar să se cupleze. În urma cu 6-7 ani, ideea de gaming era totuși încă la inceput, fetele abia intrau în această lume și de multe ori erau privite de cei din jur ca pe niște ”ciudățenii”, că să zicem așa. De fapt, în general gamerii erau destul de ciudat priviți de către cei din jur. Pareau a fi o categorie aparte, mai în afara societății, ca sa nu spunem puțin “defecți” din perspectiva anumitor persoane. Lucru care nu cred că poate fi considerat tocmai corect.

Faptul ca Alex a crescut cu pasiunea asta, iar la noi în casă erau 3 masculi, cu toții obsedați de jocuri (jocurile ocupau o buna perioada din timpul lor) a dus cumva la dorința lui de a demonstra că treaba nu stă chiar așa. Ideea transmisă era că dacă ești gamer nu înseamnă că ești un ciudat, că ești un om ca toți ceilalți, ai pasiuni, îți place să socializezi, îți place să mai faci și alte lucruri, chiar dacă în general pasiunea pentru calculator ocupă foarte mult timp. Așa pornit încercarea lui de a realiza diferite forme pentru grup. Inițial probabil că nu au avut denumirile suficient de inspirate, dar în cele din urmă a reușit să găsească un nume potrivit cât să acorde o șansă mai mare fetelor pasionate de gaming, dar să atragă în același timp și băieții. Astfel s-a înființat această “Societate Secretă a Iubitorilor de Gamerițe” ca să îi aducă față în față pe fete cu băieții, pe gamer cu gamer.


K:  Din ce știu, Alex era o persoană destul de apropiată față de oameni, până la urmă de acolo a și pornit ideea de SSIG. Cum credeți că a influențat acest lucru ca SSIG să devină ceea ce este astăzi?

EM: Alex și-a dat seama că foarte mulți tineri au tot felul de probleme pe care nu îndrăzneau să le discute cu familia. Majoritatea copiilor din gaming au ajuns la acest lucru poate și din cauza neglijenței părinților care au preferat să stea foarte liniștiți în momentul în care le-au cumpărat un calculator, știind că le-au oferit o ocupație sigură, eliberându-se într-un fel sau altul de problemele pubertății și adolescenței prin care aveau de trecut copii lor. În acest mod, prin absența unei figuri parentale tinerii au ajuns să caute online oameni, prieteni, cu care să poată purta discuții despre lucruri care îi frământau pe ei. Eu am fost întotdeauna pasionată de psihologie, am studiat niște lucruri legate de acest subiect și eram foarte apropiată li de Alex. Cum el era apropiat de tineri, ca să îi poată ajuta, venea și îmi cerea sfatul în privința unor oameni care întâmpinau diferite dificultăți în viața lor, iar eu îl ajutam cum știam și puteam mai bine. Ulterior, după ce eu am preluat SSIG, i-am recunoscut pe mulți dintre ei după povești. Într-un fel și acesta este unul din lucrurile importante care leagă acest grup, pentru că oamenii ajung să se cunoască, să se imprietenească, iar cei cu dificultăți își pot găsi într-un fel alinarea și pot găsi prietenie. Fiecare din oamenii din SSIG are o poveste, pe care altcineva din SSIG este dispus sa o asculte. E ca o familie. Așa o numim și noi de altfel – Familia SSIG.

K: Ce v-a determinat să duceți povestea SSIG mai departe? 

EM: În acea săptămână de groază, cât Alex a stat în spital, au venit zi de zi la el tineri pe care îi vedeam că suferă. Era o suferință reală. Sunt lucruri, sentimente, pe care nu le poți falsifica. Atunci am simțit durerea lor. Eram oarecum conștientă de final, dar încercam să îi încurajez pe toți acei tineri. Când mi-am dat seama că finalul devine inevitabil, mi-am cerut scuze, le-am spus că nu mai pot și am plecat acasă. În seara respectivă, s-a întâmplat…

Ulterior, de pe facebook am aflat că după ce li s-a transmis vestea despre Alex, toți au început să se întrebe ce urmează să se întâmple cu SSIG. Îmi dădeam seama că ei au nevoie de acest SSIG. Că au nevoie mai departe de sfaturile lui Alex, că se îndrăgostiseră de această comunitate și că pe ei îi ajuta foarte mult acest lucru. Am vorbit cu două fete care se implicaseră foarte mult în aceste momente : Sandra și Maria și le-am spus să le comunice tinerilor că SSIG merge mai departe. Mi-am dorit să ducem SSIG mai departe, în modul în care știam că Alex și-ar fi dorit. Din acel moment SSIG a devenit într-un fel ”nepotul” pe care Alex nu mai putea să mi-l dea. Este copilul pe care Alex mi l-a lăsat să îl cresc.

K: Știu că o bună parte din oamenii din SSIG vă numesc ”mama la gameri” și vă consideră o persoană apropiată pentru ei. Foarte mulți sunt recunoscători pentru acest lucru și pentru că ați putut duce mai departe acest grup. 

EM: Și eu le sunt recunoscătoare și le mulțumesc tuturor că au venit în continuare. Mă simt foarte bine printre voi. Odată cu voi, am avut și eu energia și voința să merg mai departe. Nu pot să vă spun cât loc aveți în sufletul meu. Chiar dacă am o familie mare și numeroasă, locul lui Alex nu îl va umple niciodată nimeni, doar, parțial, SSIG.

K: O bună parte din oamenii care au construit ceea ce este acum SSIG,   au ajuns să părăsească grupul sau să se îndepărteze.  De ce credeți că s-a întâmplat acest lucru?

EM: E puțin greșit înțeleasă situația. Mulți dintre ei au evoluat către altă direcție, și-au făcut la rândul lor familii. După cum am spus, SSIG este la rândul lui o familie și viața de familie nu este liniară, este un organism viu care se schimbă în permanență. Mereu vor fi copiii care cresc și se îndepărtează. Unii dintre ei au crescut în această comunitate, alții au înaintat în vârstă – chiar acum în martie se împlinesc 6 ani de ssig- 6 ani care înseamnă foarte mult în viața unui om. Cred că este perfect normal că s-a trecut prin diferite etape. Majoritatea celor care au fost la început au fost fie în liceu, fie proaspăt studenți la facultate. Acum sunt pe picioarele lor, cu joburi, normal că nu mai au același timp. Foarte mulți dintre ei, chiar dacă s-au retras din gaming, vin la meet-uri pentru socializare, pentru că, din nou, ca în familie, copiii se întorc când este o sărbătoare. Sunt multe persoane, inclusiv Sandra care și-au dedicat ani din viață pentru SSIG, dar este normal ca la un moment dat să se facă schimb de generații. Este normal ca o parte din cei vechi să dorească să plece și tocmai din cauza asta este important ca tinerii să știe de noi și că existăm, iar cei care au nevoie, vor veni singuri. La meet-uri a început să mai crească grupul celor care se adună, asta ajungând într-o oarecare masură să ne aducă o problemă de spațiu, pentru că este dificil să găsești un loc suficient de mare și cu prețuri accesibile în același timp, mai ales că avem și elevi și studenți, dar ne descurcăm. Familia SSIG merge mai departe!

K: Am observat că de ceva timp a aparut o tradiție cu “inițierea” noilor membrii. Ne puteți spune mai multe despre asta?

EM: De obicei, când ești primit într-un grup nou, aici vorbind și din experiența mea de sportivă, când ești acceptat de grup, se face un fel de “botez”. De aici a pornit totul. Așa am zis să îi “botezăm” pe cei care se alătură grupului. Ideea, însă, nu a fost foarte bine înțeleasă, pentru că mulți din cei care vin la botez, uneori ajungă să nu mai vină ulterior. Deși ne-a determinat să ne punem câteva întrebări, nu consider că este o problemă majoră, pentru că unii dintre ei vor rămâne, vor deveni stabili, chiar dacă vor fi momente când nu pot ajunge. Nu îi vom uita desigur nici pe cei vechi, să îi “botezăm” și pe ei, pentru că merită. Cu toții merită să fie primiți și prețuiți.

Interviu pentru boboci

Singura dificultate pe care o avem totuși în această situație este faptul că ne este dificil să convingem o mulțime de oameni, adunată într-un loc mic, să facă puțină liniște pentru desfășurarea acestui eveniment. De multe ori s-a ajuns la țipat, pentru a încerca acest lucru, dar nu cred că este un lucru bun nici pentru noi și nici pentru ei. Pe de altă parte, consider că a face puțină atenție atunci când se pregătește un moment dintr-un eveniment, ține și de educația fiecărei persoane. Zic asta și din perspectiva noastră, a celor care pregătim acest meet, cum pregătim absolut tot, cum personal ajung să vin de acasă cu o mașină încărcată cu diferite lucruri, cum ne vedem cu luni înainte și discutăm despre ce să mai facem, ce să mai aducem sau să mai modificăm. Am început să facem un program de desfășurare al evenimentului, încât oamenii să știe la ce să se aștepte, când să se adune, când să facă ce vor ei să facă. Nu sunt prea multe lucruri de punctat, dar momente precum Primirea bobocilor sau Tombola,  cred că sunt lucruri de interes pentru absolut toți cei care participă și într-un fel sau altul, ne-am aștepta ca în acele momente să se mențină o oarecare atenție. Ne adunăm ca să ne simțim bine, dar este important să ne amintim că mai sunt și alții pe care îi primim în grup. Este important să ne simțim bine cu toții, cei vechi, dar și cei noi. Într-un fel, ne-am fi așteptat ca o parte din cei vechi să ne ajute puțin mai mult, mai ales că ei știu cum are loc acest eveniment, dar poate nici noi nu i-am pregătit mai bine de dinainte. Lucrăm la această situație, pentru că știm că poate deveni un inconvenient, avem câteva soluții pe care le-am găsit. Rămâne acum doar să le punem în aplicare și să sperăm că există implicare și din partea membrilor. Mai ales că această implicare le poate aduce și beneficii, mai ales pe partea de voluntariat.

K:  Grupul a început cu meet-uri pentru socializare, dar se ocupă și de evenimente propriu-zise de gaming? 

EM: Desigur. SSIG ține competiții de jocuri. Am fost nevoiți să combinăm cumva ideea de gaming, cu cea de socializare. Am avut un moment în care ne gândeam să lăsăm grupul strict cu partea de gaming, căci aceasta era oarecum ideea de bază a grupului, dar ne-am dat seama că e important să găsim un echilibru. Am realizat acest lucru abia când am ținut prima ediție a Cupei Magnumutz. Asta pentru că o bună parte din membrii au venit acolo doar pentru socializare, la un eveniment premergător. Nu au avut nici o treabă cu ce se întâmpla acolo și s-a pus în cele din urmă problema că până la urmă, acesta este un grup de gaming – păi ce facem, nu ne mai jucăm? Nu mai sunteți interesați de astfel de lucruri? O bună parte din ei mi-au spus că vremea lor de jocuri a trecut, iar acum se aflau acolo doar pentru socializare. Acest lucru a interferat într-un fel cu planul pe care îl aveam pentru SSIG – căci aveam în plan să începe a ține competiții mai serioase de gaming. Atunci mi s-a pus întrebarea – Dar noi cei care venim pentru socializare, cui ne lăsați? Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că “Familia SSIG” este și un grup de socializare și că au nevoie unii de alții. Zic asta pe lânga adunările pe care le fac ei separat. Ei au nevoie de astfel de evenimente, sociale, ca să se adune în număr mare și să se cunoască. Unii dintre ei chiar se și joacă împreună, își fac grupulețe mici, iar după facultate sau după muncă, se adună pe discord și se joacă împreună. Ideea de gaming nu va părăsi acest grup, dar e important în același timp să fim receptivi și la ideea de socializare, pentru că le oferă șansa să se cunoască și chiar să se joace împreună, fără să le fie teamă sau rușine să se invite unii pe alții la joc.

Baabuska @ Twitch
& LidiaPlays @Twitch

Pe de altă parte, ne gândim că pentru a se realiza evenimentele este nevoie de sponsori. Pentru a obține sponsori este necesar totuși să faci ceva, iar deși noi avem multe planuri, fără implicarea membrilor în astfel de evenimente, nu se pot realiza. Este incredibil de greu să aduci sponsori dacă nu te implici mai mult pe această parte. Lucrăm acum la a realiza mai multe competiții, la a realiza înființarea unor echipe pentru anumite jocuri, să ne prezentăm eventual și la competiții mai mari. Ca să obții sponsori este important să te faci văzut, iar pentru a ne face văzuți este important să avem mai multe evenimente care țin de gaming și să participăm la diferite competiții sub această siglă.

K: Puteți să ne spuneți mai multe despre “Asociația Alex Matei”? Mai exact despre cum se implică aceasta în susținerea SSIG-ului? 

EM: După evenimentul Colectiv, foarte mulți oameni au dorit să preia denumirea de SSIG, lucru care m-a făcut să merg să depun actele, pentru ca SSIG să devină marcă înregistrată. Cei care făceau parte din staff la acea vreme au întâmpinat discuții cu tot felul de oameni care susțineau că Alex le-ar fi predat lor SSIG, că ar fi avut proiecte alături de Alex și tot felul de alte treburi. Pentru că mi s-a părut normal ca SSIG să rămână unde îi era locul, am decis să o transform în marcă înregistrată, alături de nickname-ul lui Alex- Magnumutz (de la care vine și numele evenimentului de gaming pe care am început să îl organizăm în cadrul comunității). Nu îmi doream să folosească nimeni cele două denumiri fără acordul familiei noastre.

În același timp, ne doream să facem SSIG să crească și să se dezvolte, iar cum SSIG era deja marcă înregistrată, nu mai putea fi transformată în asociație sau orice altă formă de a putea aduce bani spre a realiza evenimentele pe care le organizăm. Atunci am înființat asociația ”Alex Matei”, care este o asociație non-guvernamentală, non-profit, care are ca prim scop organizarea evenimentelor, dar totodată, dacă este cerut acest lucru, ajutarea tinerilor care doresc să realizeze un proiect pentru a obține niște fonduri sau chiar să obțină diplomă de voluntariat în cadrul acestei asociații. Sunt multe lucruri pe care le putem realiza și pe care le avem în plan să le realizăm cu ajutorul acestei asociații, iar tot ce trebuie membrii să facă este să apeleze la noi, la membrii staff-ului și să ne spună despre ideea lor. SSIG va fi întotdeauna acolo pentru membrii, pentru a-i ajuta și a-i sprijini, la fel cum și Alex a încercat să fie acolo și să îi susțină pe cei care au avut nevoie. Oricum, pentru mai multe informații legate de această asociație, există tot ce este nevoie chiar pe site-ul SSIG (https://www.ssig.ro/) , unde se poate studia tot ceea ce este nevoie.

Din nefericire, deocamdată singura activitate a asociației este cea de a strânge fonduri, pentru a realiza evenimentele SSIG, pentru a închiria sălile în care se desfășoară, pentru a obține premiile (deși o bună parte din cele de la tombolă sunt obținute prin donațiile membriilor). Totul se bazează pe donație. Membrii care fac parte din asociație, de obicei donează 15 lei / trimestru (5 lei / lună) , ceea ce nu consider că este o sumă chiar atât de mare, pentru beneficiile pe care le aducem prin organizarea evenimentelor.

Din nefericire, de multe ori oamenii nu se interesează despre astfel de lucruri. Nu intră pe site, nu întreabă. La fel se întâmplă uneori și în cazul regulamentului, nu îl citesc, iar apoi se supără că le-a fost ștearsă o postare. Mie mi se pare normal ca atunci când ești un membru nou într-un grup, măcar regulamentul să îl citești și să te angajezi că îl respecți. La fel ca și când mergi în casa cuiva, te interesezi ce reguli sunt acolo, nu vii tu, nou, să impui regulile tale și să te plângi că în alte locuri este nu știu cum. Dar până la urmă, e vorba de ce interesează pe fiecare, ce fel de persoane sunt și cât de mult vor să afle niște lucruri.

Boboc ^_^

 K: La ce evenimente să ne așteptăm în viitor din partea SSIG?

EM: Ca evenimente, vom începe anul cu Cupa Magnumutz – pe data de 16 februarie și aniversarea SSIG de pe 9 martie, când SSIG împlinește 6 ani. Alte evenimente, de obicei mai avem in Mai, August, Octombrie și Decembrie. Mai mult, anul acesta s-a stabilit că vom face și două meet-uri în afara Bucureștiului, rămâne de văzut acum unde vom alege să facem. Oricum, o să îi ținem pe toți la curent cu orice eveniment care va fi organizat, pe facebook, dar și pe site-ul oficial.

K: Un mesaj pentru cititori? 

EM: Le transmit să aibă încredere în ei și să facă lucrurile la timpul potrivit.

K: Vă mulțumesc mult pentru participare!


 “Jucați, iubiți, fiți profesioniști, nu discriminați! ” – Alex Matei (Magnumutz / Banhammer)

În urma acestui interviu, am stat puțin să mă gândesc cât de importantă poate fi existența unui astfel de grup, către care oamenii să se întoarcă. Chiar dacă pleacă pentru o perioadă, chiar dacă ajung să simtă că nu mai este locul lor acolo, să știe că dacă vor dori vreodată să se întoarcă, un astfel de grup îi așteaptă cu brațele deschise. Este important ca oamenii să se cunoască și să își găsească ocupații comune. O bună parte din prietenii mei sunt membrii ai acestui grup și am avut parte de experiențe incredibil de frumoase împreună. Au fost acolo pentru mine când alții nu au fost și nu pot spune cât de recunoscătoare sunt că am avut ocazia să dau peste un astfel de grup, peste astfel de oameni, atât de diversificați și peste căldura pe care o transmit. Îi mulțumesc Doamnei Elena că a ales să fie alături de noi și pentru toată munca pe care o depune și le mulțumesc mult și adminilor, care își ocupă din timpul lor liber pentru a se ocupa de această comunitate.

Mulțumesc și ne vedem la meet!

Cu drag,

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s