Drama și trecerea către maturitate.

Astăzi am decis să vorbesc despre dramă.

Sunt sigură că fiecare dintre voi s-a găsit la un moment-dat într-o situație pe care să o considere ca fiind mai dramatică decât este cazul. Fie că situația se referă la o ceartă sau ceva care pare fără ieșire sau lucruri care se întâmplă în serie parcă din care nu reușești să scapi niciodată.

Toată nebunia asta considerată drama în viețile noastre este asemeni unui cerc vicios în care odată ce ai intrat pare să nu se mai termine. Te obosește, te seacă de viață și nu ai nici o idee de ce ești tu în centrul acelei nebunii.

Observi că se întâmplă lucruri de tot felul, ești prins parcă în centrul furtunii care se manifestă în jurul tău, dar simpla ta intervenție nu este suficientă. Nu poți să le spui oamenilor din jurul tău să înceteze cu dramele. Ce altceva poți să faci totuși?

Am stat puțin să reflectez asupra situației. Într-un fel sau altul, am ajuns la concluzia că este posibil ca fiecare persoană pusă într-o astfel de situație, își atrage drama în viața proprie în momentul în care nu este capabil să ia sau să își asume o decizie. Chiar și așa, ok, să zicem că alții sunt cei aflați în situația dramatică, iar tu ești doar un observator, mai mult sau mai puțin implicat. Ce faci? Într-un fel sau altul dramele lor te afectează și pe tine.

Mă întreb acum, este oare asemeni unui joc? Totul nu este altceva decât un joc al dramei? Poți să refuzi pur și simplu să te implici și să îi lași pe ceilalți să își vadă de dramele lor? Ce faci oare atunci când cineva drag este implicat într-o astfel de situație? Îi lași să rezolve drama pe cont propriu?

De cele mai multe ori, tendința mea ar fi să încerc să ajut, să mă implic, să rezolv, dar mă gândesc serios dacă poate că acea situație nu este treaba mea. Poate că tot ce pot eu să fac este să ajut într-un fel sau altul cu ce îmi stă mie în puțință, daca este cazul și să las drama în mâinile celor care au creat-o. Până la urmă, dacă mă împlic, oricum nu rezolv nimic și la rândul meu transmit mai departe jocul acesta. Oare dacă nu mă implic, dacă las oamenii să își rezolve problemele cum le vine lor, aș putea să îndepărtez acest lucru?

Citisem undeva că drama ar fi un fel de semnal de alarmă care învăluie oamenii aflați în medii toxice. Consider totodată că drama este mână în mână cu disperarea. În momentul în care ești disperat din cauza unei situații, nu ești capabil să gândești coerent, ci mai mult e ca și cum ai avea un voal ce te impiedică să vezi lucrurile așa cum sunt. Atunci se crează drama. Drama și disperarea obosesc. Iți sug parcă întreaga viață din tine. Dacă ai posibilitatea să nu te implici în drama oamenilor, de ce să nu o faci? Există oare această posibilitate? Să nu te implici în drame? Să lași fiecare persoană să își rezolve problemele în funcție de vârsta și situația pe care o au?

Eu una, vă spun sincer, sunt obosită de drame. Sătulă. Am decis să încerc și această cale. Să nu mă mai implic. O să văd ce se întâmplă. Poate lucrurile or să stea mai bine. Să iau cel mult rolul de privitor și nu de actor în acea nebunie. În funcție de ceea ce se va întâmpla, vă voi ține la curent, deși, din experiența mea de până acum, nimănui nu îi place drama, mai ales oamenilor care nu o pun în scenă.

Am avut și eu porția mea de drame. Probabil că în astfel de situații, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să spui STOP. Să eviți să te lași tras în așa ceva și mai ales să ai curajul să spui NU celor care vor să te tragă în dramele lor.

kitteh2

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s