Vrem schimbare, dar nu am vrea să ne schimbăm.

La facultate, din experiența mea de până acum, am întâlnit diferite tipuri de profesori. Unii care preferă să stea în fața ta și să citească de pe slide-uri, alții care îți explică intens despre ce e vorba, unii care preferă să dicteze și unii care preferă să vorbească despre multe lucruri, iar la final să zică ceva și despre materie.

În orice caz, sunt profesori și profesori, cu așteptări sau mai puține, care te ajută și care te ignoră, dar mai dai și peste unii care sunt incredibil de implicați în ceea ce fac și care vor din tot sufletul ca tu să te “trezești”, să îți asumi rolul de viitor doctor și de preferat să pricepi toate substraturile pe care încearca să ți le expună. Desigur, insistența are și ea o limită, căci de la ideea de trezire, la a jigni în masă persoane sau la a apela cât mai des posibil la o atitudine pasiv-agresivă este o diferență destul de mare.

Sunt momente în care, la unele cursuri, stau cel puțin o oră ca să îmi aud profesorul cum se plânge de “niște oameni care parcă nu vor altceva decât să îl enerveze”, cărora nu le dă nume, deci poate fi oricare dintre noi, dar probabil că nu vom știi niciodată cine, în special cel care l-a enervat pe respectivul profesor. Și uite cum ajungem la partea cu acel curs, peste care trece incredibil de rapid și spune că putem sa citim și noi acasă. Păi domn / doamna profesor, de ce ne obligați să stăm la curs dacă putem să citim și noi acasă? Că evident, la astfel de cursuri prezența este obligatorie.

Unii profesori ne cer feedback. Noi, de voie, de nevoie le oferim un feedback. Frumos ambalat, că deh, să nu ne ia la ochi, dar îi oferim omului feedback. Ba cu un pupic în partea dorsală, ba cu un fursec, cu o măslinuță, dar îi dăm. Omul ce face? Se plânge de acel feedback, că domne, voi nu puteți să înțelegeți de ce fac eu aceste lucruri, că voi aveți o problemă.

Nu neg că avem o problemă, până la urmă domnul / doamna profesor are o vârsta, iar noi suntem niște mucoși de 20-23 de ani care abia știm cu ce se mânăncă viața. Habar nu avem pe ce lume de aflăm și cum să facem ceea ce avem de făcut, dar sunt destul de sigură că a veni în fața noastră și a urla “Treziți-vă”, “Nu fiți fraieri”, nu este un mod prea clar de a ne ajuta să facem acest lucru.

Sunt unii profesori care își pun bazele în noi, își pun bazele că noi vom fi “schimbarea”. Nu ar strica, dar din ce observ eu, schimbarea asta pe care o așteaptă oamenii din România este prezentă în vocabular de ani de zile. Toata lumea, domne, vrea schimbare. Toată lumea își varsă speranțele în generația tânără. Păi, domne, cum vrei să facă generația tânără ceva dacă tu la rândul tău nu își dai silința să te faci înțeles? Dacă tu nu îți schimbi modurile de a explica sau de a te manifesta, fiecare generație care trece prin mâna ta, va fi la fel. Vrei schimbare? Schimbă metoda.

Evident, nu or să se poată schimba toți oamenii. Schimbarea asta este mână în mână cu voința. Vrei să te schimbi? Șansele cresc să o poți face.

Prietenul meu a făcut o analogie foarte simpatică pe care o voi folosi pentru această situație – Oamenii au uneltele pentru a face diferite lucruri, dar cui îi pasă că uneltele sunt acolo, dacă omul nu știe să le folosească? Învață omul să se folosească de unelte și apoi el poate face ceva cu ele.

Din ce îmi amintesc, era și o zicătoare care spunea ceva precum: dacă îi dai unui om un pește, îl ajuți pentru o zi, dar dacă îl înveți să pescuiască, îl ajuți pentru toată viața. Acum, dacă omul ăla învață să pescuiască, dar e leneș, e partea a doua.

Dacă înveți pe cineva ceva, poți încerca să îi faci învățatul mai plăcut. Să vrea el să te caute pentru a afla mai multe. Nu cred că a bombarda studenții cu emailuri cu nemulțumiri de profesor și așa ma departe o să facă pe cineva să se schimbe în vreun fel.

Ajungi să faci studentul să își bage picioarele în tine și în materia ta, care deși săraca o fi frumoasă, pentru el devine “de căcat” pentru că îl freci la cap să îți citească mailurile trimise în masă care mai sunt și lungi. (TLDR – preferăm să ocupăm acele minute de citit cu ceva ce ne face plăcere și mai și înțelegem)

Păi domne, dacă ne trimiți un mail, ne trimiți ca să ne comunici ce avem de făcut, nu ca să îți verși frustrările legate de studenți. Dacă e ceva clar, atunci da, okay, te-a deranjat un lucru, ne spui, dar nu o ții una și bună cu acel subiect.

Vrei să facem ceva? Spune-ne ce avem de făcut și facem. Spune-ne de ce avem de făcut un lucru și îl facem și cu plăcere. Până la urmă, nu suntem cu toții idioți, ar fi de preferat să nu mai fim tratați astfel. În plus, poate că la acea facultate mai sunt studenți și mai în vârstă care poate au copii, job, stai și o lălăi la curs în loc să explici acolo ce ai de explicat.

În fine..

Acestea fiind scrise, eu consider că schimbarea asta, nu e așa ușoară cum crede lumea. Dai puțin din gură și ca prin minune o generație întreagă o să fie inspirată. Eu sunt dornică să fac ceva pentru a ajuta, dar nici eu nu știu de unde să încep, ce am de făcut, e o varză totală și în capul meu, ca și în capul celorlalți, dar dacă este cineva dispus să îmi explice unele lucruri, să mă facă să înțeleg importanța acelor lucruri, să pot pricepe și eu ceva din nebunia asta numită viață, eu sunt dispusă să ascult.

kitteh2

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s