Jocurile Video: pro sau contra?

La sugestia unui coleg de facultate foarte simpatic, am decis să scriu acest articol pe care dintr-un motiv sau altul l-am evitat.

Îmi place sa mă joc. Mă joc de când sunt mică chiar dacă nu am avut la dispoziție calculator pentru lungi perioade de timp. Oricând aveam ocazia, pe la verișori, pe la mama la serviciu, pe la colegi sau prieteni, chiar și acasă, pe laptopul mamei când ea nu avea treabă, eu mă jucam. Primul meu joc pe pc a fost The Lion King, care mi-a plăcut la nebunie. Nu îmi amintesc însă dacă am avut ocazia să îl termin vreodată. Alături de el mai era altul ce se baza pe aceeași temă, având ca personaje principale pe Timon și Pumba. Ah..vremuri. Oricum, cu trecerea timpului “am gustat”, ca să zic așa, mai multe jocuri, Need for Speed, GTA, Hercule, jocurile de pe diferite site-uri(ex. Miniclip), dress-up games (până la urmă sunt fată), Zuma și alte nebunii care erau la modă prin anii 2000-2008. După ce mi-am luat laptop la finalul clasei a-8-a am început să mai joc și alte jocuri precum WoW, Mass Effect, Dragon Age și tot ce mai găseam a fi interesant.

Chiar și după ce am intrat la facultate am continuat să mă mai joc una-alta, chiar recent m-am apucat de un joc numit Vampire: The Masquerade- Bloodlines, drăguț joc.

Când am ocazia, mai ies la un Mortal Kombat cu un prieten foarte foarte bun, dar spre întristarea mea, acel prieten este acum plecat în lume. Știu totuși că o să citească acest articol, deci îl salut cu această ocazie.

Din experiența mea cu jocurile, este foarte plăcut să te găsești într-o poveste în care faci diferite questuri, ai anumite puteri, poți să rezolvi diferite puzzle-uri și așa mai departe. Consider că jocurile video reprezintă o activitate plăcută care îți stimulează dezvoltarea anumitor abilități cum ar fi răbdarea, capacitatea de a rezolva diferite sarcini, precum și dorința de a nu renunța când lucrurile devin dificile și nu numai.

Din nefecire, pe lângă a fi o activitate plăcută, poate duce și în altă extremă. Aceea în care nu mai faci altceva în afară de a te juca și un hobby poate deveni o obsesie. Am experimentat o astfel de obsesie în momentul în care m-am apucat de Wow și nu prea făceam altceva în afară de a mă juca.

Când vine vorba de jocuri, există tentația de a te pierde în lumea acelui joc, de a te izola de lumea reală și de a începe să traiești în lumea din joc. E plăcut, nu te mai gândești la neputințele din lumea reală, la oamenii care te judecă, la persoanele cu care nu reușești să te înțelegi și așa mai departe. În joc ai șansa să ajungi bun la ceea ce faci pentru că este o activitate interactivă, pentru că prin acumularea de diferite iteme sau puncte sau ceva ai șansa să vezi o manifestare destul de directă a muncii depuse. După ce omori un boss ești fericit, te simți puternic. De multe ori ajungi să cunoști oameni prin intermediul acelui joc, oameni din alte orașe sau chiar tări și ajungi să îți faci prieteni. Te detașezi de lumea reală, lumea în care nu simți că te potrivești, din care te simți în plus și ajungi să faci parte dintr-o comunitate care te place, care te ajută. Până la urmă, cu toții simțim nevoia de a comunica în același limbaj, de a râde și glumi și a ne înțelege cu oamenii. Jocurile pot aduce acest lucru, dar această activitate poate fi ca o sabie cu dublu tăiș.

Dacă intri prea mult în acea lume, poți ajunge să cheltuiești foarte mulți bani pe acele jocuri sau să te desprinzi atât de mult de lumea reală încât dacă cineva încearcă să te scoată de acolo tu devii irascibil. Adică, nu s-a intâmplat niciodată să vină mama în cameră și să urli la ea că ai treabă și să nu te deranjeze acum?

Eu am făcut asta.

Ajungeam acasă și mă jucam. Mă jucam mult și mă jucam zilnic. Nu era okay ceea ce făceam, dar eu mă simțeam bine. Nu era okay pentru că practic nu mai făceam nimic cu viața mea, nu mai aveam oportunități, nu mai ieșeam pe afară. Adică aveam ocazii să ies, dar eu preferam să mă joc. Acum, mi-a trecut faza aceea, dar doar după ce prietenii mei din joc s-au lăsat, din diferite motive, bac, admiteri, etc etc., daca nu s-ar fi lasat probabil ca as fi continuat. A fost o perioadă drăguță totuși, căci sunt de părere că mai bine faci ceva ce îți place decât să îți pierzi timpul încercând să tolerezi oameni cu care nu te poți întelege, dar din nou, a sta numai în casă și a te juca nu e tocmai cel mai bun lucru.

Acestea fiind spuse, sunt de părere că jocurile video pot fi un mod foarte drăguț de a-ți ocupa timpul, atât timp cât nu este ceva exagerat, cât nu ajungi să îți dedici exagerat de mult timp pentru a face asta. E destul de trist să ai un iubit sau o iubită și tu să preferi să stai să te joci în loc să îți petreci timpul cu el/ ea. Acum, dacă se întâmplă ca amândoi să aveți aceeași ocupație, e foarte bine, căci puteți să vă jucați impreună și nu e musai să fie același joc.

Acestea fiind spuse, lumea reală poate fi de asemenea frumoasă și este important să se găsească un echilibru între cele două. Jocurile care au un sfarșit de obicei sunt cele mai indicate, căci după ce le termini, ai o anumită satisfacție că ai încheiat un lucru, dar când vine vorba de jocurile online multiplayer (cum ar fi MMORPG sau MOBA) au tendința să producă dependență, atunci e cu dus și întors. Eu am încercat ambele tipuri de jocuri și nu sunt dispusă să renunț la a mă juca din când în când, dar sunt conștientă și de importanța vieții reale.

Voi ce părere aveți? Sunt bune sau nu jocurile?

kitteh2

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s