Primul ajutor : necesitate sau capriciu?

Astăzi am avut o revelație sau poate ca era un semn divin, asta nu știu să spun. Cert este următorul lucru : am conștientizat cât de gravă este situația de fapt la facultatea de medicină, mai ales pentru studenții care nu au ajutor financiar prea mare.

Povestea e cam așa:

Mă aflam de dimineață la metrou, mergeam către facultate căci tocmai am început cursurile. În aglomerație văd doi polițiști și îi urmăresc, nu intenționat, ci pur și simplu pentru ca ne aflam în tunel la Unirii și nu aveam ceva mai bun de făcut decât să îi privesc pe cei doi care se aflau în fața mea. După ce am urcat scările rulante, mi-am dat seama de ce se aflau acolo. O doamnă se afla pe podea, înconjurată de două persoane de la ambulanță și alte câteva persoane. Nu știu ce pățise, dar am observat că era palidă și nu arăta foarte bine. Am stat și m-am gândit că oare ce aș fi făcut eu dacă aș fi văzut-o pe acea femeie că leșină? Aș fi sărit să o ajut? Doar sunt studentă la facultatea de Medicină, ar trebui să îi pot da primul ajutor.

Din nefericire, am realizat ca eu, pe lângă cursul de prim ajutor pe care l-am făcut în clasa a VII a la un concurs dedicat acestui lucru, nu am urmat nici un alt curs pentru acordarea primului ajutor. Nu îndrăzneam să mă bazez pe acele cunoștiințe totuși, erau prea vechi. Mi-a fost teamă. Am avut nenumarate ocazii de a urma un alt curs în timpul anului 1, dar costa destul de mult pentru mine în acea perioadă (familia mea având o problemă cu banii, iar eu fiind studentă și având ore de la 8 la 20, nu prea îmi permit să îmi iau, deocamdată un job) așa că nu am mers.

Am mers mai departe fiind sigură că doamna se afla în mâini sigure și pregătite. M-am grăbit să prind metroul. L-am pierdut, apoi l-am așteptat pe cel de-al doilea metrou. Am urcat. În vagonul în care urcasem, o femeie tocmai își pierduse cunoștiința, căzuse pe jos și a fost imediat ridicată cu ajutorul a doi bărbați care au așezat-o pe un scaun. În scurt timp a început să manifeste convulsii, iar ochii îi erau dați pe spate. După puțin timp, nu s-a mai mișcat, dar avea capul pe spate, le-am spus sa nu o lase așa ca să nu se sufoce, caci imi aminteam că ceva nu era in regula cu acea pozitie, iar după câteva secunde femeia și-a revenit, încet, dar sigur.

Nu știu ce s-a întâmplat mai departe, deoarece femeia a coborât din metrou și a fost anunțată ambulanța, dar eu am avut timp să mă gândesc mai bine. M-am simțit ca un nimic în acel moment. Eram deja anul doi la medicină și nu știam să acord primul ajutor. Mi se părea penibil să îi spun cuiva că sunt la medicină. A fost un sentiment de inutilitate care nu ar fi trebuit sa apară, mai ales în cazul meu.

Toată această situație m-a făcut să mă întreb : De ce nu ne învață nimeni la facultate să acordăm primul ajutor? De ce nu este din primul an o materie obligatorie pentru așa ceva? De ce ne pune psihologie în primul an cand noi nici nu am avut contact cu un pacient în loc să ne pună cursul de PRIM AJUTOR? 

Mai mult de atât. Mi se pare absurd să plătești pentru un astfel de curs. E genul de curs pe care ar trebui să îl facă oricine. Să fie obligatoriu. Fără note, fără nebunii, doar pe admis / respins, să nu afecteze media, dar ideea e să îl facem. Înțeleg că este nevoie să se mai câștige un ban, dar în situația de față, să nu fie curs de prim ajutor oferit de facultatea de medicină, mi se pare absurd.

Nu știu sigur ce anume aș putea să fac ca să aduc în vedere gravitatea situației. Poate să dau un mail la rectorat? Să pun un afiș mare în fața facultății? Să creez o petiție? Sau să protestez? Nu știu. Nu vreau să creez scandal sau mai știu eu ce, dar nici să stau nu pot. Eu una, m-am apucat să citesc despre primul ajutor și cât mai curând o să întreb pe unde pot să mă apuc de un astfel de curs fără să fie nevoie de plătesc prea mulți bani, pentru că nu îmi permit în acest moment, dar mi se pare o necesitate care a fost parcă transformată în capriciu pe care numai studenții care au bani și-l pot permite.

Voi ce credeți dragi cititori? Primul ajutor este necesar sau este mai bine să rămână la rangul de capriciu?

Advertisements

One thought on “Primul ajutor : necesitate sau capriciu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s