Putina ura? Aici sau la pachet?

Am citit recent un articol ce face referire la un baiat de 13 ani care s-a spanzurat din cauza unor agresori (“bullies”), lucru care m-a revoltat deoarece la un moment dat in viata am trecut printr-o situatie asemanatoare si am putut empatiza. Este ingrozitor de trist sa vezi cum copii buni, copii draguti sunt hartuiti de alti copii care se cred superiori, care nu au nimic mai bun de facut decat sa creeze un iad pentru ceilalti doar pentru a se distra sau a se simti mai bine. Este trist ca atunci cand se intampla asa ceva, de obicei nimeni nu intervine. Pana la urma ce pot face profesorii? Pot merge sa vorbeasca cu parintii, parinti care de obicei tin la odraslele lor ca la ochii din cap si au impresia ca puiul lor nu are cum sa faca asa ceva, pentru ca animalul acasa nu isi arata adevarata fata sau pot sa vorbeasca cu cel agresat si sa ii spuna ca “e normal sa se intample asta”, “sa ii ignore”, “sa reziste”. Poate pur si simplu profesorii nu sunt interesati sa faca mai mult. Nu am de unde sa stiu, un profesor ar trebui sa raspunda aici.

In asemenea conditii ce poti sa faci? Tu, un suflet de cativa ani de viata dintre care nici nu ai apucat sa fii constient de propria ta existenta, trebuie sa induri torturi si vorbe si tot felul de mizerii din partea unor needucati.

Eu am ales sa fug. M-am mutat la alta scoala si am lasat in spate nenorocitii care mi-au facut rau. Cum ramane totusi cu altii? Care nu pot sa fuga?

Un prieten de-al meu a mers pe ideea ca de vina sunt parintii copilului agresat, ca nu s-au ocupat de el, sa il integreze in diferite grupuri si asa mai departe. Sunt de acord cu ideea lui, da, este important sa vezi nevoile copilului si sa il indrumi, astfel incat sa scape de anumite lucruri care l-ar putea face tinta unor agresiuni, dar chiar si asa, ce faci cand parintii nu sunt educati in acest stil? Cand nu ai bani ca sa il duci nu stiu unde?

Parintii mei nu au fost educati in stilul asta,spre exemplu, iar eu nu cred ca am avut prea multe motive ca sa fiu umilita si jignita. Wow, nu am avut haine scumpe sau telefoane scumpe si purtam ochelari si am platit pretul pentru “indrazneala mea”. Sa nu credeti ca nu am avut prieteni, caci am avut. Nu eram singura. Dar in fata unui asemenea animal, prietenele mele nu aveau ce sa faca, iar ceilalti erau pur si simplu ignoranti. De ce sa se bage? Ce aveau de castigat? S-ar mai fi ales si batuti eventual.

Eu nu dau vina pe ai mei, nici nu imi imaginez ce ar fi putut ei sa faca in afara de a ma muta de acolo. Ar fi putut sa ma educe sa ma apar sau ceva, dar nici ei nu stiau sigur cum sa faca asta. Pot sa dau vina pe ai mei pentru multe lucruri, dar acesta nu e unul dintre ele. Dau in schimb vina pe un sistem in care nu se poate face absolut nimic cu aceste specimene. Nu pot fi linistite in nici un mod sau indepartate. In mod normal, cand apare o anomalie in societate, acea anomalie este indepartata. Sau cel putin controlata.

O alta idee pe care am auzit-o este ca “nu e treaba altora sa iti educe copilul”. Ba da, este. In momentul in care eu imi dau copilul la scoala, este obligatia acelor persoane (care sunt platite sa faca asta) sa imi educe copilul. Ca doctor, esti obligat sa iti faci treaba bine, altfel esti acuzat de malpraxis. De ce nu ai face treaba bine si ca profesor? Fiind primul grad in care o persoana trebuie sa fie educata. Perioada in care cresti si pui bazele tale ca persoana.  Daca profesorii nu isi fac treaba bine, atunci sa fie dati afara. Daca nu au cu cine sa isi faca treaba, atunci inseamna ca e o problema acolo, iar acea problema trebuie rezolvata.

Acestea fiind spuse, pe langa a incerca ca noi sa fim oameni mai buni si sa ne educam copiii intr-un mod cat mai bun, nu prea avem ce sa facem. A ne schimba pe noi este primul pas spre a schimba o societate, dar este un drum dificil pentru ca nu exista padure fara uscaturi si deja uscaturile sunt cam dominante. Intrebarea este urmatoarea: ce putem face pentru a-i ajuta pe cei care trec printr-un astfel de iad si nu stiu la cine sa apeleze? Nu stiu cu cine sa vorbeasca ca sa fie indrumati. Este neaparat nevoie sa aiba loc tragedii pentru ca cineva sa se gandeasca sa ia niste masuri?

Din ce observ eu pana acum, cam da. Haideti sa incercam totusi sa schimbam asta. Persoana cu persoana. Nu va fi totul minunat, dar macar poate fi putin mai bine.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s